Monday, March 30, 2009

Despre starea mea de spirit azi...


O faţă tristă, muzică şi versuri în măsură...



Something told me it was over
When I saw you and her talkin'
Something deep down in my soul said, 'Cry, girl'
When I saw you and that girl walkin' around

Whoo, I would rather, I would rather go blind, boy
Then to see you walk away from me, child, no

Whoo, so you see, I love you so much
That I don't wanna watch you leave me, baby
Most of all, I just don't, I just don't wanna be free, no

Whoo, whoo, I was just, I was just, I was just
Sittin here thinkin', of your kiss and your warm embrace, yeah
When the reflection in the glass that I held to my lips now, baby
Revealed the tears that was on my face, yeah

Whoo and baby, baby, I'd rather, I'd rather be blind, boy
Then to see you walk away, see you walk away from me, yeah
Whoo, baby, baby, baby, I'd rather be blind...


P.D.: E aceeaşi poză ca cea a profilului. Indeed it is.

Saturday, March 28, 2009

Magic air guitar

Fără cuvinte...

Thursday, March 19, 2009

Nu mai vreau să aud cuvântul 'trebuie'. Nu mai vreau probleme care de fapt nu sunt probleme, nu mai vreau superficialitate. Nu vreau să mă adaptez societăţii. Nu vreau responsabilităţi. Nu vreau să lupt. Nu vreau să ştiu ce vreau. Nu vreau să fiu ordonată. Nu vreau competiţii. Nu vreau să cresc, nu vreau să ridic un deget pentru a fi o parte din societate. Nu din societatea asta. Nu vreau să fug către un ţel care fuge de mine. Nu vreau să fac parte dintr-o lume unde ori fugi, ori eşti călcat în picioare. Nu vreau să fac parte dintr-o lume a cărei esenţă e răutatea nejustificată. Nu vreau oameni. Nu vreau să ştiu nimic despre logică. Nu există codul bunelor maniere. Nu există banalităţi. Nu există bine sau rău.

Dacă natura îi selectează pe cei puternici, eu nu sunt unul dintre ei.

Eu vreau doar să fiu cum vreau eu. Vreau doar natură. Vreau să mă arunc în iarbă, undeva departe de condamnata civilizaţie, să închid ochii şi să simt. Şi să rămân acolo pentru totdeauna. Vreau să simt, nu vreau 'trebuie'. Vreau să stau, corpu-mi complet inactiv, şi să visez.

Vreau să fiu copil.

Simfonia Lamentărilor – Henryk Gorecki

Mamă, fiu, iubire, despărţire, durere.

Trei lamentări:

1. «Synku miły i wybrany, Rozdziel z matką swoje rany...» – O, fiul meu, Iubitul şi Alesul, împarte rănile tale cu mama ta…

Cântec popular din secolul XV, în care Fecioara Maria vorbeşte cu Iisus în momentul răstignirii.

2. O Mamo nie płacz nie—Niebios Przeczysta Królowo Ty zawsze wspieraj mnie – O mamă, nu plânge - Imaculată Regină a Cerului, protejează-mă mereu.

Cuvinte însemnate pe peretele unei închisori Gestapo din sudul Poloniei de către Helena Wanda, o tânără de 18 ani închisă acolo în anul 1944. ‘’În închisoare, tot peretele era acoperit de însemnări ce spuneau ‘Sunt nevinovat’, ‘Criminalilor’, ‘Lăsaţi-mă liber’, ‘Salvaţi-mă’, etc. Totul era atât de văitător şi banal. Adulţii scriau acest tip de mesaje, dar uite aici o fată de 18 ani, aproape un copil. Ea e diferită. Nu disperă, nu plânge, nu cere răzbunare. Nu se gândeşte la ea însăşi, dacă merită sau nu acest destin. Se gândeşte, în schimb, la mama ei, cea care va experimenta adevărata disperare.” – spune autorul despre însemnarea aceasta, şi despre motivul din care a ales-o.

3. ”Kajze mi sie podzioł mój synocek miły” – Unde a plecat iubitul meu fiu.

Numele unei melodii (jumătatea secolului XX) care descrie durerea unei mame atunci când îşi pierde fiul, acesta decedat în război. "Pentru mine, a fost un text extraordinar de poetic. Nu ştiu dacă un poet ‘profesionist’ ar crea atâta forţă poetică cu nişte cuvinte atât de concise şi simple. Nu este tristeţe, disperare sau resemnare, nici gesticulări exagerate: sunt doar durerea şi lamentările unei mame care şi-a pierdut fiul." - povesteşte Gorecki.


Prima dată am citit povestea simfoniei, apoi am ascultat-o, fapt ce m-a făcut să o iubesc şi mai mult. Partea mea favorită, atât în ceea ce priveşte povestea cât şi în ceea ce priveşte muzica, e a doua:


Sursă de informaţie