Saturday, June 27, 2009
Ză ultimate descoperire ştiinţifică: tot ce atinge Moartea se transformă în aur
Cum nici nu putea să fie altfel, am fost inspirată de către recenta moarte a coronatului 'king of pop' Michael Jackson. Deci. Tipul a fost o legendă încă de când dăduse primii paşi în lumea muzicii. Ok. A făcut istorie. Ok. Probabil a mişcat prin muzica lui cea mai mare masă care e posibil a fi mişcată de o singură persoană şi prin muzică. Ok. A murit, şi nimeni nu se aştepta. Ok. Fanii sunt devastaţi. Ok. Totul pe înţelesul simplei minţi a Ancăi Elenăi Chirilăi până aici. Ok. Ceea ce transcendă minţii Ancăi Elenăi Chirilăi este de ce naiba persoane care nu au ascultat în viaţa lor voluntar o piesă de-a lui Michael Jackson suferă profund pentru moartea lui? Poate că vreţi să îi spuneţi sensibilitate, şi poate mie vreţi să îmi spuneţi insensibilă, dar, în ochii mei, asta e ipocrizie pură (DA! în cazul în care cititorii imaginari se întreaba, totul e ipocrizie pentru mine). Cum altfel se explică situaţia următoare (ipotetică ofcors):
Înainte de moarte:
'1- Ai auzit că MJ are de gând să facă un ultim tour, aşa de la revedere!?!?!
2- Hă?! Whatever...'
Postmortem:
'1- Ai auzit că a murit MJ?
2- A murit MJ?!?!? Nuuuuuuuu! Vai, era idolul şi modelul meu în viaţă! Nu pot să trăiesc cu aşa o durere! Împrăştie-i cenuşile peste corpul meu nud!!!'
Mamă, hai că mi-am făcut nervi singură cu situaţia asta ipotetică.
Să mă explic, dacă nu am făcut-o destul deja. Nu zic nimic. A murit, e o chestie tristă când cineva moare. Dar mor multe persoane. Zilnic. Nu e vorba nici de lipsă de respect. Din contră, mai lipsă de respect e abia să ai habar cine e MJ şi să te dai drept rănit la corason când moare. După regula asta, ar trebui să te dai rănit la corason pentru fiecare persoană care moare. Şi mor multe. Eu zic că e mai simplu, dacă nu eşti rănit, să nu te dai rănit, şi gata. Zic decât.
Deci, sensibilitate sau ipocrizie?
Friday, May 15, 2009
Mallorca
După părerea mea, Mallorca e unul din locurile cele mai frumoase din teritoriul spaniol. Cel mai frumos, aş risca a spune, dacă aş fi vizitat mai mult decât un 10% din această în mai multe sensuri extraordinar de bogată ţară. După părerea lui Frédéric Chopin, Mallorca nu e doar unul din cele mai frumoase locuri ale Spaniei, ci ale lumii întregi. Am avut norocul de a vizita această mică insulă, şi în acelaşi timp cea mai mare din Arhipeleagul Balear, în două ocazii; cu siguranţă mă voi întoarce.
Simpatia şi felul deschis de a fi a localnicilor nu îţi permit a te simţi altfel decât la tine acasă, într-un loc unde, antagonic, nu vezi altceva decât turişti. Poate acesta este unul din motivele din care nenumărate familii din toată Europa (în special Germania) şi-au stabilit o casă de vacanţă acolo. Vizita acestui determinat tip de turişti şi prezenţa unor case de multe ori stupefiante s-au transformat şi ele, împreună cu singularele peisaje şi amabilii oameni, în parte din personalitatea insulei.
Cât despre mine, rămân cu o mulţime de amintiri şi senzaţii până atunci neexperimentate: plimbările pe pustiul mal al mării la o oră avansată în noapte, ca unică companie ‘Wish you were here’ şi pescăruşii care, acum, fără prezenţa oamenilor, aveau plaja pentru ei singuri; concertul de jazz fermecător prezent în mare parte din localitate datorită în rest liniştitei atmosfere, combinat cu sunetul valurilor şi aerul suav al serii… Acestea greu vor fi înlocuite de o senzaţie mai plăcută în mintea mea.

















