Sunt două întrebări pe care, ca om, am să le port cu mine toată viaţa:
1. De unde venim, şi încotro mergem?
2. What’s all the fuzz about ‘The Notebook’?
Eu zic că am mai multe şanse de a descoperi sensul vieţii, decât de a înţelege care este farmecul filmului ăstuia.
Recunosc că am văzut filmul cu o idee prestabilită: toată lumea îl laudă, are o notă care puţine filme au onoarea de a o avea (8), deci trebuie să fie ceva deosebit. Şi, datorită acestui fapt, când l-am văzut, am fost dezamăgită x 2. Poate dacă nu era atât de lăudat şi inclus în atâtea topuri, dacă nu ar vorbi toată lumea despre el, chiar acum nu aş scrie postul ăsta, şi n-aş provoca mişcarea asta masivă anti-the notebook, dat fiind că posed blogul cel mai citit din lume. Dar, asta e. Voi aţi vrut-o.
Ok. Deci nu zic că filmul e oribil, nu este. E un film drăguţ, acceptabil. Dar e complet banal! Fiecare secundă din filmul ăla e previzibilă, e ceva de genul ‘n-ar putea să fie mai evident că o să fie împreună forevăr’. Deşi cei care l-au făcut au băgat 42364257952123 de obstacole în relaţia lor, de la a-i lega pe amândoi de persoane diferite la a o face pe ea mintal bolnavă, tot n-au reuşit să introducă în filmul ăla măcar o picătura de imprevizibilitate. N-am simţit suspans aproape în nici un moment.
Apoi toată lumea spune lucruri de genul ‘vai, cât am plâns la The Notebook!’. De ce?! Ei i-a trecut boala la creier (şi l-a recunoscut) fix în noaptea în care urmau să moară amândoi. Nu putea să fie noaptea următoare sau cea anterioară. Nu. Mai mult decât atât, erau bătrâni şi au murit împreună. Nu doar în acelaşi an, ci în aceeaşi zi. Ba chiar în acelaşi minut. Şi în somn. Şi îmbrăţişaţi. Există oare un mod mai fericit de a-ţi sfârşi viaţa? Eu zic că nu.
Măcar dacă la sfârşit se întâmpla ceva deosebit… Dacă, fiind tineri, ar fi murit unul dintre ei (preferabil blonda), întorcându-i celuilalt viaţa pe dos… Atunci mai ziceam. În schimb, ei au decis să termine filmul aşa cum l-au şi început: B A N A L.
5 comments:
Care va sa zica, The Notebook = Lacrimi si Fecale :))
PS: cand am inceput sa citesc post-ul, ma asteptam sa dai din "casa" (din chestiile personale legate de viata lu' Anka), multe chestii :))
Ha ha ha, I fooled you :>
pai..scumpa, filmul asta e un film tipic american. dragostea invinge, factorul dramatic prezent la datorie la sfarsit, doar nu astepti acum sa-i dea aia nota 6..si daca o sa te putin pe imdb(desi pentru multi nota aia pe imdb e total irelevanta), vei vedea ca sunt..vreo 60 de filme cotate cu nota 8.0.
lasand gluma la o parte, genul asta de filme dau speranta multor oameni. bine..tie nu :P
oricum, atipica, intr-adevar :P
Pai, draga Elia, 60 de filme NU sunt multe in comparatie cu cate filme apar pe siteul ala. Exact asta e baiul, ca e un film tipic, insa nu e vazut ca unul. Nu am zis in nici un moment ca e vorba doar de nota, am prea multi cunoscuti, si am citit prea multe bloguri in care se vorbeste exagerat de pozitiv despre filmul asta. Si parerea mea e ca nu merita. PUNCT
Atipica de ce?
totaaal de acord.
e plictisitor.rau.
Desi realizarea unoer scene e foarte misto.
Post a Comment