Există un adevăr absoult?
Şi dacă da, cine îl posedă?
Şi de ce ar trebui să îl accept eu ca adevăr absolut?
E totul relativ? Sau doar unele lucruri?
Şi dacă doar unele lucruri, care sunt lucrurile certe, şi care cele incerte?
Şi cine e în poziţia de a zice ce e cert şi ce nu e cert?
Şi de ce trebuie să purtăm toţi o etichetă?
Moartea îi eschivează pe cei inteligenţi/frumoşi/buni?
Nu venim toţi din acelaşi loc, şi ne îndreptăm toţi spre acelaşi loc?
M-am săturat să mă prefac că de fapt am răspunsul la întrebările astea.
Dar, poate eu sunt nebună.
1 comment:
Despre lucruri concrete/existentiale/nemurire/liberul arbitru s.a.m.d intr-un banc:
La ora de religie, profesorul le explica copiilor aparitia omului (adam/coasta/eva etc).
Acum un copil se ridica si spune:
Elevul: Ma scuzati, dar tata mi-a spus ca omul se trage din maimuta.
Profesorul: Cazul familiei tale nu ma intereseaza, eu vorbeam in general.
PS: asta a fost pentru destinderea fruntii ;))
Post a Comment